Acest gen de pescuit este discutat de multi dar in Romania nu sunt multi cei ce s-au incumetat sa
treaca la practicarea lui. Motivul nu este economic in majoritatea cazurilor. De obicei cei interesati
nu au informatiile necesare care ar putea sa-i determine la achizitia unui echipament corespunzator.
Metoda de pescuit in sine, nu este mult mai complicata decat pescuitul la pluta. Batul si firul sunt
putin mai pretentios de ales, alegerea mustelor necesita mult mai multe cunostinte teoretice si practice,
iar lansarea necesita o indemanare ce este la un nivel mediu si accesibila oricui. Un echipament
balansat corect, fir-bat si cateva ore de antrenament al lansarii de baza si puteti pescuii.
Asta nu inseamna ca veti prinde si peste. Prinsul depinde de restul conostintelor pe care le aveti
despre pestii propusi de a fi capturati. Cu ce se hranesc, unde ii gasiti, cand sunt activi ...etc.
Batul si firul special de pescuit la musca artificiala trebuie sa
fie intr-un balans perfect pentru a usura executia lansarii. Un fir prea usor v-a fi greu de lansat,
unul greu va fi in sine greu de manevrat iar batul il veti simti ca o nuia subtire dintr-un boschete
de pe marginea drumului, ce se indoaie in toate directiile si asupra caruia nu aveti nici un control.
Din acest motiv sa creat au un sistem de clasificare. Este un sistem standardizat si este cunoscut
sub numele de sistemul AFTM (American Fishing Tackle Manufacturer Association).
Elasticitatea batului, grosimea blankului si lungimea lui sunt
diferite si pentru a lansa montura este nevoie ca ea sa aibe o greutate bine determinata.
Gradarea clasificarii este intre 2-12.
Atat betele cat si firele au notate carui clase ii apartin
si deci este usor de a fi imperecheate. Cel putin asta a fost intentia. Ca in realitate este cu totul
altfel nu este vina standardului ci a pescarilor.
In functie de conditiile de vegetatie din jurul paraului,
raului si lacului, a lungimii la care trebuie lansata musca artificiala, a conditiilor meteorologice,
se v-a face alegerea clasei de pescuit. Dar ea trebuie sa fie si in corelatie cu pestele urmarit.
Cu cat pestele este mai mare, clasa trebuie sa fie si ea mai mare. Exista insa exceptii si este foarte
greu de a stabilii reguli general valabile. In ultima instanta depinde si de filozofia de pescuit a
pescarului. Dar in general pe un parau si rauri mai inguste cu debit de apa mijlociu, peste pana
la 1-2 kg, muste mici, v-a necesita un bat in clasa 2-4. Rauri mai mari, lac, peste 2 +, muste relativ
mari, - bete in clasa 5-7. Pentru pestii ce pot atinge greutati ce depasesc 10 kg, mustele pot fi si
ele „enorme” (de la 10 cm in sus) si deci batul si firul trebuie sa fie capabile de a lansa aceste
muste. Aici clasa potrivita v-a fi intre 8-12.
Dar atentie! Aceasta incercare de ordonare nu este o regula general valabila. Intentia mea este doar
de a da un exemplu si o indicatie incepatorului ce in acest fel v-a putea sa-si sistematizeze alegerea.
Firul de pescuit la musca artificiala.
Acest detaliu din echipamentul necesar pescuitului la musca artificiala creeaza astazi discutiile
cele mai inversunate cand este vorba de a recomanda ce fel de fir sa fie folosit de incepatori.
Exista zeci de modele si din aceasta cauza si alegerea lor este mai mult o preferinta individuala
decat o regula. Se fac tot felul de tabele si firele sunt clasificate in grupe care sunt mai mult
sau mai putin logice.
Eu personal ma folosesc de un sistem propriu in care am urmatoarea clasificare:
1. Level – L (grosime constanta)
2. Double taper – DT (conice la ambele capete)
3. Weight forward – WF (cu greutatea proprie concentrata in unul din capete)
Firele din prima si a doua categorie nu necesita o explicatie mai amanuntita. Dar in cadrul grupei
firelor WF exista astazi o serie de grupe secundare ce creeaza confunzii si printre pescarii cu
vechime. Dupa felul lor de constructie existe zeci de modele care de fapt se deosebesc doar prin
lungime, grosime si materialul din care sunt construite. Dar atentie si la acest subiect! Eu ma
folosesc personal de aceasta clasificare si nu incerc aici sa dau o definitie, sau sa introduc o
regula. Incerc doar sa sistematizez si sa simplific conceptul, pentru ca incepatorul sa-si faca o
idee despre ce exista si cam cum trebuie sa incerce singur sa-si sistematizeze cantitatea mare de
informatii.
Un fir WF este compus dintr-o parte activa „head” (cap in engleza) si o parte pasiva „runing line”
(fir de fuga). In partea activa (head) este concentrata majoritatea greutatii firului. Aceasta are o
parte conica mai lunga sau mai scurta la capatul din spre musca artificiala. La partea dinspre runing
line poate fi conic si cuplat direct la acesta din fabricatie. Lungimea parti active poate fi intre
cativa metri pana la peste 20 de metri. (Long belly – corp lung) Conicitatea, partea activa (care in
acest caz este o bucata de fir L – level) si cea pasiva pot exista si separat. In acest caz ele pot fi
numite: - tippet, shooting head, running line. Pentru a le folosi ele se vor cupla unul de celalt cu
bucle, ce pot exista din fabricatie, se vor construi din firul propriuzis, sau vor fi atasate pe
capetele acestor componente.
Betele
Acestea sunt si ele de lungimi diferite in cadrul aceleasi clase. Actiunea lor (elesticitatea batului)
poate si ea sa difere de la o actiune parabolica la una de varf. Care este mai bun? Este o intrebare
la care eu nu pot raspunde la modul general, sau fara sa fiu subiectiv. Este o chestiune de preferinta
individuala, dar in anumite cazuri si o alegere in functie de metoda de pescuit. De ex.: exista fire
scufundatoare ce au o densitate mult mai mare decat cele plutitoare. Acestea se scufunda si deci
frecarea cu apa v-a fi mult mai mare. Pentru a scoate (a-l ridica) din apa si a efectua o noua
lansare, eu personal prefer un bat mai energic si mai lung, cu actiune de varf ce v-a suporta mult
mai usor forta mai mare aplicata firului, pentru a fii manevrat. El v-a fi mai eficient in viziunea
mea. Adica timpul necesar unei noi lansari v-a fi mai scurt, daca il comparam cu un bat cu o actiune
parabolica (moale). Cate o data simtim nevoia ca ritmul de pescuit sa fie ceva mai intens, in cautarea
pestelui. Dar si acest lucru este o chestiune de preferinta individuala.
Mulinetele au rolul de a pastra excesul de fir in timpul pescuitului si in cazul unor driluri mai
intesive ne ajuta la recuperarea firului tras de catre pesti naravasi. La pesti de greutate mare si
de o putere ce trebuie luata in consideratie, o frana este binevenita in lupta cu acestia. Dar nu este
o necesitate. Frana are mai mult un rol de a impiedica incalcirea firului datorat inertiei de rotatie
a rolei mulinetei.
Sfatul meu celor ce isi doresc sa se initieze in tainele pescuitului la musca artificiala este
urmatorul:
Alegeti echipamentul dupa dimensiuea si greutatea medie a pestilor pe care urmariti sai prindeti. Veti avea un pescuit mult mai interesant si pasionant. De ex.:
- patrav de parau, lipan, clean, ..etc – clasa 2-4.
- pastrav de lac, lipan mai mare cu muste puternic lestate sau mai mari, ... etc – clasa 5-6
- stiuca, salau, avat ...etc – clasa 7-8
Un fir WF cu o lungime a partii active in functie de apa pe care veti pescui v-a fi o solutie mult mai
buna decat un fir DT. Pe un parau de munte unde lansarile vor fi intre 2-3 m si pana la 5-10 m,
partea activa sa fie si ea cat mai scurta posibil. Lungimea batului in acest caz sa fie si ea cuprinsa
intre 7-8 fot (picioare). La pescuitul stiucii, eu personal ma folosesc de parti active (shooting head)
ce variaza intre 7-9 m, atat plutitoare cat si scufundatoare. Acestea le cuplez intr-un sistem cu
bucle ce v-a forma un sistem WF de fir. Avantajul este ca pot schimba un fir plutitor cu unul
scufundator in cateva minute. Stiuca se da la fund cate o data si nu catadicseste sa urmareasca o
musca ce apare la o distanta prea mare. In acest caz incerc sa ma apropi de ea cu musca, exact ca si
cu un vobler scufundator.
Un lucru important la inceput este sa va hotarati la un gen de pescuit si la o clasa de echipament
potrivita pestilor la care aveti acces in imediata apropiere a zonei in care locuiti. (clenii sunt un
ex. bun, ei existand in majoritatea apelor curgatoare si o parte din cele statatoare – baraje de
acumulare) Astfel veti putea pescui des, pescuitul in sine v-a fi interesant si pasionant, iar
cunostintele teoretice le veti putea aplica in practica. Alegeti un compromis, de ex. o clasa prea
mare a echipamentului, 6-7 si veti pescui doar la clean sau pastrav de parau, cu lansari scurte?
Veti intampina dificultati in lansare, batul il veti simti prea rigid, ... rezultatele pescuitului
vor fi sarace, iar pescuitul in sine va fi obositor. Placerea unui asemena pescuit este incomparabila
cu cea executata cu un bat mai scurt, clasa mai mica, actiune medie progresiva, ce va v-a da
posbilitatea de a simti o armonie a echipamentului cu pestele urmarit. Satisfactii mult mai mari cand
cu o prezentare adecvata reusiti sa pacaliti un peste ce-si dezvaluie prezenta prin a muscarii la
suprafata, sau atacand un banc de pesti marunti.
Printre mecanicii mai batrani pe care i-am cunoscut la inceputurile mele in meserie, circula un
proverb des folosit pentru a exemplifica importanta alegerii corecte a unei scule: „scula potrivita la
locul potrivit si mecanica este o arta”. Este valabil si la pescuitul cu musca artificiala. Echipamentul
potrivit la pescuitul ales si totul devine o incantare. Executia lansarii devine simpla, pestele nu se
sperie si ataca musca artificiala, iar placerea de a pescuii si cauta noi „obiecte” de pacalit, devine
isterica.
Fir intins si nu uitati sa returnati marea parte a capturii, daca mai vreti sa prindeti si exemplare
mai marisoare. Faceti o poza si eliberati capturile record. O stiuca isi apara zona de hranire cu
inversunare si deci o veti gasii in aceeasi zona si cu o alta ocazie.
Pescuiti de dragul pescuitul si nu de dragul „bucatii” din farfurie.
Dar bine inteles ca din cand in cand o bucata de peste pe meniu nu strica. Este chiar foarte sanatoasa.
Petru Dima
